România nu duce lipsă de resurse energetice, ci le folosește ineficient, într-un sistem prost coordonat și subfinanțat, avertizează expertul în energie Dumitru Chisăliță. Cifrele INS pentru luna februarie 2026 transmit un mesaj incomod și arată o realitate paradoxală: în timp ce necesarul de cărbune scade cu 20%, importurile cresc cu un uluitor 520%.
Cărbunele, o iluzie a securității
Situația cărbunelui este probabil cea mai clară dovadă a dezechilibrului din sistem. O scădere a necesarului cu 20% ar trebui, logic, să ducă la importuri mai mici. Numai că lucrurile stau exact pe dos, cu o creștere spectaculoasă de 520% a importurilor, ceea ce indică o ruptură evidentă de echilibru. Analiza specialistului sugerează că fie producția internă s-a prăbușit mult mai rapid decât consumul, fie termocentralele sunt menținute „naționale” doar pe hârtie, dar susținute din combustibil adus din afară.
În aceste condiții, argumentul cărbunelui ca garanție de securitate devine foarte slab. nu mai vorbim despre o resursă strategică, ci despre o tehnologie veche, tot mai dependentă de combustibil extern și din ce în ce mai costisitoare. Practic, nu este menținută siguranța sistemului, ci un cost ridicat și o iluzie politică.
Paradoxul petrolului: mai puţin țiței, mai multă motorină din import
Pe segmentul petrolier, tabloul indică o altă vulnerabilitate structurală. Producția de țiței scade cu 9%, iar importurile de țiței scad și ele cu 18%. Și totuși, importurile de produse petroliere finite, în special motorină, cresc cu 23%. Cum vine asta?
„Aici semnalul este clar, România importă mai puțin materie primă și mai mult produs finit, mai ales motorină. Asta arată o slăbiciune de rafinare, de structură a cererii sau de optimizare comercială”, a declarat Chisăliță. Expertul explică de ce se întâmplă acest lucru: „rafinăriile au procesat mai puțin țiței, fie din motive tehnice, comerciale, de mentenanță, de marjă sau de cerere; piața a preferat să importe direct produse finite, mai ales motorină, în loc să importe țiței și să rafineze local; structura cererii s-a mutat spre produse pe care sistemul intern nu le acoperă eficient; dacă importurile de produse petroliere cresc, în timp ce țițeiul scade, asta sugerează că valoarea adăugată se mută în afara țării”.
Această mutare a valorii adăugate este extrem de importantă. „Nu e suficient să spui că ai rafinării; trebuie să te uiți dacă ele reduc dependența sau doar coexistă cu o dependență crescută de motorină din import. România poate avea infrastructură petrolieră, dar dacă ajunge să tragă tot mai multă motorină din afară, atunci veriga vulnerabilă nu mai este extracția, ci capacitatea de a transforma resursa în produsul cerut de economie”, se menționează în analiza expertului.
Iar ceea ce devine cu adevărat acuzator, spune Chisăliță, este momentul în care apare acest dezechilibru. „Această mutare, mai puțin țiței importat, dar mai multă motorină din afară, se produce exact într-un context în care tensiunile geopolitice (inclusiv riscurile din zona Golfului) erau deja în creștere și vizibile pentru orice actor strategic”.
Gazul, o independență „de vitrină”
Nici la gaze naturale situația nu e mai roz. Consumul crește cu 11%, în timp ce importurile explodează cu 47%, ceea ce arată o „elasticitate proastă a sistemului intern”. O creștere relativ modestă a consumului nu ar trebui să împingă importurile atât de sus, decât dacă producția internă nu poate răspunde, stocurile sunt prost gestionate sau contractele favorizează importul.
„Cu alte cuvinte, fiecare unitate suplimentară de consum de gaz „mușcă” mult mai puternic din import decât din producția internă. Asta e exact definiția vulnerabilității”, argumentează Chisăliță. „Politic, asta demontează sloganul „gazul ne face independenți” dacă în practică, la o creștere relativ modestă a consumului, importurile sar de patru ori mai repede decât cererea. Asta înseamnă că independența este de vitrină, nu de sistem”.
Lumina vine de la regenerabile, dar se pierde în rețea
La capitolul energie electrică, tabloul „este net mai bun”. Consumul a crescut cu 3%, dar datorită unui an hidrologic și eolian favorabil (producție hidro +46%, eolian +39%), importurile au scăzut cu 16%, iar exporturile au crescut cu 8%.
„Asta spune două lucruri: regenerabilele, împreună cu hidro, au efect real asupra balanței externe, nu doar asupra imaginii; problema României nu este că “nu produce suficient curent”, ci că nu produce mereu când și unde trebuie, iar rețeaua și echilibrarea costă”, susține Dumitru Chisăliță. Dar există o problemă majoră. Consumul tehnologic în rețele a crescut cu 24%.
„Asta este una dintre cele mai urâte cifre din tot setul”, spune expertul. Un salt atât de mare sugerează pierderi, dezechilibre și ineficiență operațională. „Dacă produci mai mult hidro și eolian, dar consumul tehnologic sare cu 24%, atunci o parte din câștigul brut este mâncat de rețea. Asta nu e un argument împotriva regenerabilelor, ci împotriva lipsei de investiții eficiente în rețele, digitalizare, echilibrare, flexibilitate, stocare, managementul congestiilor. Nu sursa te trage înapoi, ci infrastructura rămasă în urmă”.
Scăderea consumului casnic, semn de sărăcie energetică
V-ați gândit de ce a scăzut consumul casnic de electricitate cu 5%? E drept că poate fi vorba de eficiență, dar expertul are o altă explicație, mult mai sumbră.
„Poate fi, dar cel mai probabil este în bună măsură cerere distrusă de preț. Adică gospodăriile nu consumă mai puțin pentru că au devenit brusc mai performante energetic, ci pentru că evită consumul, amână utilizarea unor echipamente, reduc confortul și reacționează la factură, nu la modernizare structurală”, punctează specialistul. Concluzia sa este tranșantă: „Scăderea consumului casnic nu este automat o veste bună. cel mai probabil însemna sărăcie energetică mascată”.
Puse cap la cap, cifrele arată că România nu suferă din cauza tranziției energetice, ci din cauza unei tranziții făcute prost. „Aceste date arată că menținerea unor capacități vechi pe combustibili fosili nu garantează securitate, pentru că ajungi să imporți mai mult combustibil sau produs finit, în timp ce exact producția internă din hidro și eolian reduce importurile de curent și permite export. Cu alte cuvinte: România nu suferă din prea multă tranziție energetică, ci din prea puțină tranziție făcută inteligent. Nu am mers destul de repede pe: modernizare de rețea, flexibilitate, stocare, eficiență, capacități interne curate și ieftine, reducerea dependenței de combustibili importați”, conchide expertul.
