Balonare, reflux, intoleranțe? Problemele digestive trimit tot mai mulți români la medic, iar explicația pare să stea în proporție de până la 80% în stilul de viață, nu în moștenirea genetică. Medicul gastroenterolog Paula Dragomir demontează miturile și arată unde greșim cel mai des, subliniind că echilibrul digestiv este o combinație complexă între gene, microbiomul intestinal și, mai ales, obiceiurile noastre de zi cu zi.
Genetica vs. obiceiuri zilnice?
Mulți dau vina pe „moștenirea de familie” pentru problemele digestive, însă lucrurile nu sunt atât de simple. E drept că genetica are un cuvânt de spus, dar nu este o sentință.
„Genetica joacă un rol important în unele afecțiuni specifice, dar puține boli sunt 100% genetice, iar majoritatea sunt poligenice, influențate de factorii de mediu și stilul de viață – alimentație, stres cronic, somn, activitate fizică, fumat și medicamente”, a precizat dr. Paula Dragomir, medic specialist gastroenterolog.
Există, fireste, afecțiuni unde componenta genetică este esențială.
„Există boli digestive în care genetica este condiția de bază – fără ea boala nu apare (ex: boala Wilson, hemocromatoza, polipoza familială adenomatoasă, sindromul Lynch, fibroza chistică, deficit congenital de lactoză)”, a explicat medicul.
Numai că, chiar și în aceste situații, obiceiurile pot schimba dramatic cursul bolii. „În cazul hemocromatozei, genetica este esențială, dar stilul de viață poate accelera, încetini și chiar ține sub control evoluția.”
La polul opus, se află o listă lungă de probleme digestive unde noi suntem principalii responsabili.
„Există patologie digestivă, unde stilul de viață este factorul dominant (BRGE, gastrită și ulcer, MAFLD și hepatita alcoolică, pancreatita etilică, diaree și constipație funcțională),” a exemplificat dr. Dragomir.
De ce reacționăm diferit la aceeași mâncare?
V-ați întrebat vreodată de ce un prieten poate mânca orice fără probleme, în timp ce pe dumneavoastră vă balonează și o simplă salată? Explicația stă în unicitatea fiecărui organism, dar mai ales în microbiomul intestinal.
„La fiecare individ există diferențe genetice mici: permeabilitatea, motilitatea intestinală și cantitatea de enzime digestive sunt diferite, dar factorul principal este microbiomul intestinal care este practic unic.”
Acest ecosistem de bacterii începe să se contureze din primele zile de viață. „Este influențat încă de la naștere (cezariană vs. naștere naturală; alăptat vs. formulă), baza formându-se în primii 2-3 ani,” a spus medicul. Iar vestea bună este că nu rămâne bătut în cuie. „Deși microbiomul intestinal este stabil, el se poate schimba prin modificarea stilului de viață.” Pe lângă asta, și obiceiuri aparent banale au un impact direct: „Mâncatul pe fugă, mestecatul insuficient, folosirea ecranelor în timpul meselor sau mesele târzii pot influența digestia.”
Legătura neașteptată dintre intestin și creier
Comunicarea dintre sistemul digestiv și creier este mult mai profundă decât am crede. Această axă intestin-creier influențează nu doar digestia, ci și imunitatea sau comportamentul alimentar. „Comunicarea între microbiom și creier – axa intestin-creier – este implicată în dezvoltarea neuronală, funcția neurologică și reglarea cognitivă,” a subliniat dr. Dragomir.
Și, stai puțin, cum vine asta? Ei bine, o mare parte din substanțele care ne dictează starea de spirit sunt produse chiar în intestin. „Peste 50% din dopamină este sintetizată în intestin și peste 90% din serotonină.” Cifrele sunt confirmate de studii internaționale, care arată că peste 90% din serotonina organismului (supranumit și hormonul fericirii) este produsă la nivel intestinal. asa ca, „modificările în structura microbiomului pot afecta biosinteza neurotransmițătorilor și pot influența funcția cognitivă.”
Greșelile pacienților și rolul testelor genetice
În încercarea de a-și rezolva singuri problemele, mulți pacienți fac greșeli care mai mult încurcă. Cea mai mare problemă? Eliminarea unor grupe alimentare fără un diagnostic clar. „Categoric cea mai frecventă greșeală este eliminarea completă a glutenului și lactatelor fără a avea indicație clară. Duce la carențe alimentare (calciu, vitamina D) și persistența simptomelor, ceea ce generează anxietate.” O altă capcană este ignorarea factorului psihologic: „Mulți pacienți ignoră axa intestin-creier și importanța stresului, anxietății sau depresiei.”
Dar testele genetice? Ele pot fi utile, dar nu sunt o soluție magică. Pot ajuta la prevenție, mai ales la persoanele cu istoric familial de boală celiacă sau cancer colorectal. Totuși, medicul avertizează: „Testele genetice nu se fac la întâmplare, ci țintit. Ele arată doar predispoziția și trebuie integrate într-un context clinic.”
Până la urmă, concluzia este clară. „Dacă genetica nu o putem schimba, stilul de viață cu siguranță putem. Genetica este responsabilă de 20-30%, iar stilul de viață de 60-80%.”
Cazuri concrete din cabinet
Uneori, investigațiile clasice sunt neconcludente, iar genetica devine piesa de puzzle care clarifică totul. Dr. Dragomir a prezentat cazul unei paciente cu anemie feriprivă și simptome digestive la consumul de gluten. Testele de sânge sugerau boala celiacă, însă endoscopia și biopsia nu confirmau. „Existând o discordanță între serologie, investigația endoscopică și examenul histopatologic, s-a luat în considerare testarea genetică”, a explicat medicul. Testul a confirmat predispoziția, iar pacienta a răspuns favorabil dietei fără gluten.
Un alt caz a fost cel al unui bărbat cu oboseală, iritabilitate și un semn clinic particular – inelul Kayser-Fleischer (un cerc brun-verzui în jurul irisului), sugestiv pentru boala Wilson. Deoarece investigațiile de laborator erau neconcludente și pacientul a refuzat biopsia hepatică, testarea genetică a fost cea care a confirmat diagnosticul, permițând începerea tratamentului corect.
