România a primit o finanțare de 16,68 miliarde de euro, a doua cea mai mare sumă la nivel european, prin programul SAFE (Security Action for Europe), pentru a-și reconstrui industria de apărare. La 22 de ani de la aderarea la NATO, lideri politici și reprezentanți ai industriei au trasat la București liniile unui plan ambițios, dar au și tras un semnal de alarmă privind viteza de reacție a statului.
Viziunea Guvernului: O verigă de neocolit
Prezent la conferința organizată de Organizația Patronală a Industriei de Apărare (OPIA), ministrul economiei, Irineu Darău, a cerut unitate și o viziune pe termen lung. El a subliniat că nu este vorba de o competiție între stat și privat, ci de o colaborare esențială. „Este important ca azi să transmitem un mesaj de constructivitate. Ne dorim și trebuie să construim în continuare aceste alianțe pentru apărarea tuturor. Este important să recunoaștem interesul strategic național, interesul strategic european și interesul strategic euroatlantic”, a declarat Irineu Darău.
Dar dincolo de declarațiile de principiu, care este planul concret? Ministrul a vorbit despre complementaritate și interdependență.
„Nu este despre privat versus public, nu este despre intern versus extern, nu este despre import versus export. Suntem într-o perioadă în care, așa cum avem foarte multe amenințări, avem și multiple oportunități de dezvoltare solidă a industriei de apărare și trebuie să știm să combinăm toate aceste elemente. Nu este un joc de sumă nulă. Trebuie să știm să atragem parteneri în România, să avem importuri și exporturi și să încurajăm parteneriatele reale între mediul privat și stat”, a explicat oficialul.
Iar obiectivul final este extrem de clar. „Producția din România, industria de apărare din România ar trebui ca, după 2030, să nu mai poată fi ocolită în aproape niciun lanț global de producție cu privire la industria militară, în special, bineînțeles, în interiorul Uniunii Europene și al NATO”, a adăugat Darău. El a mai precizat că finanțarea trebuie să fie sustenabilă, pentru că oportunitățile nu se rezumă doar la programul SAFE, iar cooperarea cu mediul privat, inclusiv prin import de expertiză, este vitală.
NATO înseamnă obligații, nu doar protecție
Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei de Apărare din Camera Deputaților, a amintit că apartenența la Alianța Nord-Atlantică vine la pachet cu responsabilități majore, mai ales în contextul actual. România nu mai poate fi doar un simplu beneficiar de securitate.
„Pacea nu este o stare de confort. Pacea este o construcție de voință, o construcție de responsabilitate, o construcție de pregătire comună. Pentru România, apartenența la NATO are o semnificație profundă. […] Dar NATO înseamnă, pentru România, și o obligație de maturitate. A fi membru al Alianței nu înseamnă doar să beneficiezi de protecție. Înseamnă să contribui, să investești, să fii pregătit să îți înțelegi rolul într-o regiune esențială pentru securitatea euro-atlantică. Deci, România nu este doar un beneficiar al securității colective. România este și trebuie să fie furnizor de securitate”, a declarat Nicoleta Pauliuc.
Deputata a detaliat și cele trei responsabilități cheie: consecvența strategică (fără viziuni pe termen scurt), consolidarea capacității reale de apărare (capabilități, industrie, tehnologie) și investiția în oameni, de la militari la inginerii din fabrici.
Industria cere să fie consultată și anunță un nou vehicul de luptă
Vocea celor 85 de companii din domeniu a fost adusă în discuție de Răzvan Pîrcălăbescu, președintele OPIA. Acesta a salutat conștientizarea importanței industriei, dar a cerut ca firmele să fie implicate direct în deciziile de achiziții. Cum vine asta, Guvernul are deja o listă de cumpărături de 9,53 miliarde de euro (incluzând transportoare Piranha 5, elicoptere H225M sau sisteme antiaeriene Mistral), dar producătorii nu știu exact ce se vrea?
„Autoritățile române și-au dat seama cât de importantă este industria de apărare pentru România. […] Noi suntem deschiși și pregătiți să oferim Ministerului Apărării Naționale și tuturor structurilor de forță din România tot ce au nevoie, doar că trebuie să fim consultați și să știm, cu o perioadă de timp înainte, ce achiziții urmează să facă”, a spus Pîrcălăbescu.
Ca dovadă a capacității sectorului privat, el a anunțat și lansarea unui nou produs. „Astăzi lansăm un UGV – Unmanned Ground Vehicle, adică o mașină de luptă telecomandată. Îl lansăm împreună cu partenerii noștri din România și din Germania, pentru a oferi statului român ceea ce are nevoie.”
Birocrația, marele inamic al vitezei
Degeaba există bani și oportunități dacă mecanismele statului se mișcă prea încet. Europarlamentarul Vasile Dîncu, fost ministru al apărării, a pus degetul pe rană. „României îi lipsește încă organizarea și voința politică pentru a crea acea bază solidă a industriei militare. […] Cred că, pentru programul SAVE, de exemplu, dacă am fi făcut, ca și alte țări, instituții transguvernamentale dedicate, lucrurile ar fi mers mai repede. În prezent, documentele circulă între ministere, apar blocaje, orgolii instituționale și dificultăți în implementare”, a avertizat Dîncu.
Soluția pare să vină de la Guvern. Secretarul general Radu Oprea a explicat că decizia a fost mutată la cel mai înalt nivel, în CSAT, pentru a scurta circuitele. „Strategia pentru Industria Națională de Apărare și Legea cooperării industriale au mutat decizia de la ministere către CSAT, acolo unde, în conformitate cu legea, trebuie semnate simultan achiziția publică și acordul de cooperare industrială”, a afirmat Oprea.
Competiția regională este acerbă
Timpul nu este de partea României. Președintele Senatului, Mircea Abrudean, a atras atenția că țări precum Polonia, Turcia sau chiar Ucraina își dezvoltă industriile militare într-un ritm amețitor. „Intrăm într-o criză de timp. Nu vorbim doar de alocările financiare din SAFE – cele șaptesprezece miliarde despre care știm și care trebuie să ajungă și la companiile românești. […] Suntem în competiție cu foarte multe companii din regiune. Vedem, mai ales în Ucraina, care, din păcate, este nevoită să aibă cea mai avansată expertiză practică în industria de apărare și se dezvoltă foarte puternic. Mai vorbim și de Turcia, de Polonia – sunt competitori serioși”, a transmis Abrudean.
Șeful Senatului a încheiat cu o notă pragmatică, răspunzând criticilor privind programul SAFE. „Sigur că mulți critică faptul că vorbim despre SAFE, pentru că este un împrumut. Dar este un împrumut la dobânzi foarte bune.”
