Prima programare la psiholog generează anxietate pentru majoritatea românilor. În fața unui necunoscut, apar întrebări legate de vulnerabilitate și teama de a vorbi despre probleme intime. Lidia Rusu și Andrei Peristeri, psihoterapeuți în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, detaliază exact ce se întâmplă în primele 50 de minute dintr-un cabinet.
Cele mai mari temeri ale pacientilor
Oamenii intră pe ușă cu frica de a nu părea prea sensibili. Andrei Peristeri explică fenomenul direct. „Mulți oameni vin speriați de ideea de psihoterapie și de ceea ce ar putea presupune, faptul că urmează să se deschidă în fața unei persoane pe care nu o cunosc. Cred că una dintre cele mai mari temeri este frica de judecată”, a precizat psihoterapeutul.
Colega sa din Cluj, Lidia Rusu, confirmă această tendință. „În primul rând, oamenilor le este teamă că ar putea fi judecați pentru ceea ce simt sau pentru lucrurile cu care se confruntă”, a declarat specialista.
Dar ce se întâmplă când apar lacrimile?
„Există și teama de a plânge, mulți spun că nu vor să plângă încă de la prima ședință, deși de multe ori se întâmplă asta”, a adăugat Lidia Rusu.
Iar plânsul nu este o problemă pentru specialiști. „Nu este o regulă ca oamenii să plângă încă de la prima ședință, pentru că depinde mult de cât de afectată este persoana în acel moment. Dar plânsul nu este niciodată o problemă. Din contră, eu îl văd ca pe o formă de descărcare emoțională și ca pe un semn că acolo există un subiect important pentru persoana respectivă”, a detaliat Peristeri.
„În primul rând, plâng pentru că pot ieși la suprafață lucruri pe care le-au ținut ascunse mult timp. În al doilea rând, pentru că îl percep pe terapeut ca fiind o persoană deschisă, empatică, care îi ascultă și îi validează, inclusiv în momentele în care discuția devine dificilă. Este o reacție firească și o descărcare emoțională a unor lucruri dureroase”, a completat Rusu.
Numai că mintea umană opune rezistență. „Creierul, în mod natural, încearcă să ne protejeze în fața durerii emoționale și poate să suprime anumite amintiri sau emoții. Tocmai de aceea, oamenilor le este teamă să le aducă la suprafață, pentru că nu știu cum vor reuși să le facă față. În acest sens, mulți vin în terapie cu această frică de a se confrunta cu propriile emoții”, a mai spus psihoterapeuta.
„În terapie, vulnerabilitatea este, de multe ori, un lucru bun. Faptul că cineva își lasă emoțiile să iasă la suprafață poate arăta că acolo există ceva ce are nevoie să fie înțeles și procesat”, a subliniat Andrei Peristeri.
Ce se discuta in primele 10 minute
Așa cum a relatat Hotnews într-o analiză amplă, prima ședință reprezintă de fapt un spațiu de cunoaștere.
Lidia Rusu explică pașii tehnici. „Dacă au mai făcut terapie, discutăm despre așteptările pe care le au, iar dacă nu, le ofer o scurtă introducere și le explic cum decurge un proces terapeutic, la ce să se aștepte în prima ședință și în cele care urmează. De cele mai multe ori, abordăm și aspecte practice, precum durata ședințelor sau costurile”, a precizat ea.
„În primul rând, eu, ca terapeut, încep prin a mă prezenta, apoi îl rog pe client să facă același lucru. Apoi, scopul meu este să înțeleg cât mai bine cine este persoana din fața mea”, a explicat Peristeri.
El folosește o tehnică de calibrare adaptată. „Pentru mine, funcționează cel mai bine să mă adaptez puțin la omul din fața mea. Dacă e o persoană mai expansivă, sunt și eu mai deschis, iar dacă vorbește mai încet, cobor și eu ritmul și tonul vocii, ca să simtă că are un spațiu în care poate să stea liniștit”, a adăugat terapeutul.
Urmează întrebarea cheie. „În general, le spun că prima ședință este una exploratorie și că nu facem intervenții propriu-zise, ci încercăm mai degrabă să înțelegem ce se întâmplă. Îi întreb apoi ce i-a determinat să facă această programare, iar de aici răspunsurile pot fi foarte variate”, a spus Lidia Rusu.
„De regulă, încerc să adun informații despre contextul de viață, despre motivul pentru care a venit în terapie și despre ce își dorește de la acest proces, măcar la nivel general”, a completat Peristeri.
Și totuși, contează enorm conexiunea creată. Două studii publicate în revista Psychotherapy (inclusiv o analiză din 2018 pe 30.000 de pacienți) arată că relația terapeutică influențează direct rezultatele.
„Unul dintre aspectele esențiale în terapie este relația terapeutică. Studiile spun că aceasta este, probabil, cel mai puternic factor de schimbare. Tocmai de aceea, la început, noi, terapeuții, ne concentrăm mai degrabă pe construirea acestei relații, care presupune ca persoana să se simtă în siguranță și să capete încredere în proces. Înainte de a intra în profunzimea problemelor, este important să existe acest cadru, altfel riscăm să destabilizăm, ceea ce nu este de ajutor”, a avertizat Lidia Rusu.
„Cu cât relația se leagă mai bine, cu atât cresc șansele ca persoana să se deschidă și să se simtă în siguranță, astfel încât să poată vorbi despre ceea ce este important pentru ea și să poată fi ajutată”, a confirmat Andrei Peristeri.
Nu exista retete rapide pentru pacienti
Oamenii vin adesea cu așteptări nerealiste. Până la urmă, mulți cred că medicul ascultă și prescrie direct un tratament.
„De multe ori există această așteptare, ca la medic: vii, spui problema și primești un tratament. Însă acesta este unul dintre primele mituri pe care încercăm să le clarificăm în terapie. Procesul este unul colaborativ, iar clientul are un rol activ în stabilirea direcției”, a demontat Lidia Rusu acest mit.
„Noi putem să arătăm direcții, să oferim perspective și să propunem ipoteze, dar alegerile și schimbările aparțin întotdeauna clientului. El este, de fapt, cel care își construiește propriul parcurs”, a punctat Peristeri. Acesta se lovește des de o prejudecată comună. „Am întâlnit frecvent persoane care spun că «tu poți să te rezolvi singur» și că nu ai nevoie de terapie”, a adăugat el.
Abordarea diferă de la caz la caz. „Sigur că și eu, ca mulți dintre colegii mei, am fost curioși să explorăm mai multe direcții terapeutice, dar fiecare dintre noi are o formare de bază. Indiferent de această formare, în general adaptăm procesul în funcție de nevoile clientului. În prima ședință îmi cam dau seama care este stilul omului din fața mea”, a explicat Lidia Rusu.
Specialista a oferit și exemple concrete. „Spre exemplu, terapia cognitiv-comportamentală este mai pragmatică și mai directă, iar eu o folosesc în situații mai concrete, cum ar fi atunci când cineva își dorește să își schimbe locul de muncă. În astfel de cazuri, stabilim pași clari și vedem care sunt direcțiile de lucru. În schimb, există persoane care au nevoie de o terapie mai centrată pe emoții, mai lentă, cu mai multă empatie și cu un ritm mai așezat, cu un focus mai mare pe partea emoțională, nu neapărat pe soluții rapide sau pragmatice”, a detaliat ea.
Unii pacienți nici nu știu ce problemă au. „Simt că nu sunt într-o stare bună, dar nu pot spune exact ce ar avea nevoie să schimbe. Alții vin pur și simplu cu dorința de a se înțelege mai bine pe sine, iar în astfel de situații procesul terapeutic începe mai degrabă prin explorare”, a spus Rusu.
Terapeutul analizează detaliile fine. „Mă interesează modul în care interpretează situațiile, felul în care se raportează la dificultățile din viața de zi cu zi sau o posibilă imagine de sine mai negativă. În același timp, sunt atentă și la resursele pe care le are, la lucrurile care ajută în fața situațiilor dificile. Pe baza acestor elemente, îmi formez o primă idee de lucru, pe care o ajustez ulterior, pe măsură ce înțeleg mai bine persoana din fața mea”, a precizat psihoterapeuta.
Concluziile dupa primele 50 de minute
La finalul orei, tensiunea dispare.
„De foarte multe ori apare această constatare, că experiența a fost mai ușoară decât își imaginau inițial, iar cel mai frecvent oamenii spun că prima ședință a fost mult mai ok decât se așteptau”, a relatat Andrei Peristeri.
Să fim serioși, siguranța emoțională contează cel mai mult. „Contează foarte mult cum se simt oamenii în prima ședință și dacă pleacă de acolo cu senzația că au fost ascultați și înțeleși. Dacă simt că pot vorbi liber, fără teama de a fi judecați. În esență, încercăm să construim încă de la început ideea că au ajuns în locul potrivit, unde cineva îi ascultă, îi înțelege și, împreună, pot găsi soluții”, a explicat Lidia Rusu.
Ea pregătește terenul pentru viitor. „De multe ori încercăm, spre finalul ședinței, să aducem și un pic de speranță în discuție, fie prin câteva explicații legate de problema cu care se confruntă, fie prin direcții care ar putea fi explorate mai departe, tocmai ca omul să simtă că există niște soluții pentru el”, a spus specialista.
Mesajul ei pentru românii indeciși este clar. „este important ca oamenii să știe că este normal să-și pună întrebări, să fie nesiguri, să aibă îndoieli sau să nu știe exact la ce să se aștepte”, a subliniat Rusu.
Andrei Peristeri a încheiat cu un apel direct. „Apropo de anxietatea asta, cred că, atunci când ne confruntăm cu necunoscutul, e important să ne gândim la curaj. Curajul nu înseamnă că nu ne este frică, ci că mergem mai departe chiar și așa. Frica e normală și apare tocmai pentru că ne pasă. De multe ori, este nevoie doar de puțin curaj ca să facem primul pas și să nu mai amânăm mersul la psihoterapeut, chiar dacă nu știm exact la ce să ne așteptăm”, a transmis el.
Conform statisticilor medicale din domeniu, un proces terapeutic standard necesită evaluări periodice, iar primele rezultate vizibile de adaptare cognitivă apar, în medie, după primele 4-6 ședințe consecutive.
