Revigorarea economiei germane Financial Times

Bine ați revenit. Coaliția de guvernare din Germania a dezvăluit marți un plan de reformă economică menit să stimuleze investițiile, competitivitatea și creșterea economică. Cât de grave sunt dificultățile economiei germane? Este corect sau corect să lipim eticheta de „omul bolnav al Europei” pe Germania pentru a doua oară în 25 de ani? Sunt la tony.barber@ft.com.

În primul rând, rezultatele sondajului de săptămâna trecută. Întrebați dacă Partidul Libertății de extremă dreapta (FPÖ) va câștiga următoarele alegeri parlamentare din Austria, 53% dintre dumneavoastră au spus da și 47% au spus nu. Un rezultat strâns – vă mulțumim că ați votat!

În criză

Cancelarul Olaf Scholz a prezentat planul german de creștere economică în prima zi a unei sesiuni guvernamentale de două zile la Schloss Meseberg, un palat din afara Berlinului. După cum a raportat Guy Chazan de la FT:

Proiectul de lege vine pe măsură ce cresc îngrijorările cu privire la starea economiei germane, care a stagnat în cele trei luni până în iunie, după ce s-a contractat în cele două trimestre anterioare, subperformând tuturor marilor săi rivali.

Atât FMI, cât și OCDE se așteaptă ca Germania să fie cea mai puțin performantă economie principală din lume în acest an.

Unele comentarii timpurii cu privire la inițiativa guvernului au pus la îndoială eficiența probabilă a acesteia. Carsten Brzeski, șeful global al departamentului macro al băncii ING și un analist experimentat al economiei germane, a estimat că stimulentul fiscal total conținut în plan se ridică la aproximativ 8 miliarde de euro, sau 0,2% din producția economică națională anuală. Acesta a scris:

Pachetul de astăzi nu va fi marele schimbător de joc pentru economia germană …Acesta arată că guvernul a devenit în sfârșit conștient de problemele economiei, dar va fi probabil nevoie de tot mai multe măsuri concrete în aceeași direcție pentru ca economia să se relanseze.

„Bolnavul Europei” 2.0?

Merită să punem argumentul lui Carsten în context istoric. Prima dată când sintagma „omul bolnav al Europei” a fost aplicată Germaniei a fost în 1998.

La acea vreme, guvernul și întreprinderile din sectorul privat nu numai că se luptau să acopere costurile stupide ale reconstrucției fostei Germanii de Est comuniste, reunificată cu Vestul în 1990. Ele trebuiau, de asemenea, să recâștige competitivitatea, să reformeze piețele muncii și statul social și să desființeze participațiile băncilor și ale asigurătorilor, care împiedicau creșterea economică, la giganții corporativi ai industriei germane.

Spre marele său merit, coaliția social-democrată-verde condusă de Gerhard Schröder din 1998 până în 2005 a pus Germania pe calea cea bună cu un set de reforme structurale care au culminat cu un program ambițios cunoscut sub numele de Agenda 2010. guvernul a avut atât de mult succes încât, în 2014, patru economiști au publicat o lucrare în revista Journal of economic Perspectives cu titlul „From Sick Man of Europe to economic Superstar: Economia în revenire a Germaniei”.

Războiul din Ucraina și alte șocuri

Sunt necesare astăzi măsuri similare de anvergură?

A părut ceva simbolic, dar și jenant, în legătură cu modul în care ministrul german de externe Annalena Baerbock a fost forțată să anuleze o călătorie în Australia în august din cauza unei aeronave guvernamentale defecte. Dar, bineînțeles, problemele economiei sunt mai ample decât atât.

În acest raport foarte util pentru Deutsche Bank Research, Stefan Schneider enumeră șase provocări cu care se confruntă Germania, unele legate de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în urmă cu 18 luni și altele pe termen mai lung. Acestea sunt:

1. Sfârșitul importurilor ieftine de gaz rusesc

2. China – o piață din ce în ce mai dificilă pentru exportatorii germani și un furnizor potențial mai puțin fiabil decât în prezent de materii prime și tehnologie critice

3. Nevoia Germaniei de a investi în apărare și securitate

4. Schimbările climatice

5. O populație în curs de îmbătrânire și o piață a muncii în scădere

6. Reglementări și birocrație excesive

Cu toate acestea, Schneider spune că nu ar trebui să ignorăm punctele forte ale Germaniei. Printre acestea se numără datoria publică relativ scăzută, pe care Bundesbank a estimat-o la 66,4% din produsul intern brut la sfârșitul anului trecut, datoria scăzută a sectorului privat și calitatea dezbaterii în cercurile politice și de afaceri despre cum să îmbunătățim Germania ca țară. Standort, sau locație pentru investiții și inovare.

Mai presus de toate, adaugă Schneider, Germania se poate baza pe impresionanta sa Mittelstand, întreprinderile mijlocii, adesea conduse de familii, care sunt cunoscute ca fiind coloana vertebrală a economiei. Acestea sunt rareori nume familiare, în special în afara Germaniei, dar au o capacitate de neegalat de a câștiga și de a păstra cote mari din piețele mondiale pentru produsele specializate pe care le fabrică.

Mittelstand pentru salvare

Același argument apare în acest raport, „Economia germană: care este problema?”, realizat de Holger Schmieding de la banca Berenberg – care, de altfel, își revendică titlul de a fi primul economist care a folosit termenul „omul bolnav al Europei” în 1998.

Schmieding susține că apocalipții care spun că Germania are probleme grave, deoarece se bazează prea mult pe industrii „demodate”, cum ar fi automobilele diesel și produsele chimice, nu înțeleg nimic.

Acestea nu sunt factorii cruciali care modelează economia germană. În schimb, adevăratele motoare sunt numărul mare de întreprinderi mici și mijlocii, adesea conduse de proprietari. Luate împreună, acestea alcătuiesc unul dintre cele mai bune motoare de căutare pentru inovare inventate vreodată.

Lipsa de reforme sub conducerea lui Merkel

Cu toate acestea, Schmieding face, de asemenea, o remarcă tranșantă cu privire la consecințele erei de reformă din 1998-2005. După ce Angela Merkel l-a înlocuit pe Schröder în funcția de cancelar, conducând în cele din urmă timp de 16 ani, până la plecarea sa în 2021, s-a instalat „o oarecare mulțumire politică”.

Cu siguranță, ea a trebuit să petreacă o mare parte din cancelaria sa luptând pentru a ține împreună zona euro în fața unor crize existențiale ale datoriilor și ale sectorului bancar. Dar, în ceea ce privește politica economică internă, Merkel nu a reușit să se bazeze pe reformele din epoca Schröder și a lăsat lucrurile să derapeze.

În unele privințe, ea a acumulat probleme pentru viitor insistând asupra unei discipline fiscale rigide – simbolizată prin „frâna datoriei” introdusă în 2009 în constituția Germaniei. Acest lucru a avut ca efect înăbușirea investițiilor publice atât de necesare în infrastructură, în digitalizare și în alte domenii.

Utilizarea cu întârziere a tehnologiilor digitale

FMI se numără printre cei care subliniază necesitatea de a îmbunătăți conectivitatea la internet a Germaniei. În ultimul său raport complet privind economia germană, Fondul scrie:

„În timp ce disponibilitatea și abonamentele de bandă largă fixă sunt ridicate în Germania, viteza de conectare la bandă largă fixă este mai lentă decât cea a colegilor. De asemenea, internetul de mare viteză este mai puțin disponibil în afara orașelor mari. În plus, utilizarea tehnologiilor digitale în afaceri și competențele digitale sunt, de asemenea, mai scăzute în comparație cu media UE.”

Oprirea frânei datoriei

FMI sugerează, de asemenea, în mod politicos, că autoritățile germane ar trebui să ia în considerare modificarea regulii de frânare a datoriei. Acum, este adevărat că Germania „și-a rupt regulile fiscale”, după cum spune FT, împrumutând sute de miliarde de euro pentru a face față pandemiei Covid-19 și crizei de energie declanșate de atacul Rusiei asupra Ucrainei.

Dar ministrul de finanțe Christian Lindner se grăbește să tragă o linie sub acest tip de cheltuieli. Iar conform regulii de frânare a datoriei, care urmează să reintre în vigoare anul viitor, nu va exista aproape deloc loc pentru contractarea de noi datorii.

Ironia este că, după cum subliniază FMI, Germania a ocolit în practică frâna datoriei prin crearea „mai multor fonduri extrabugetare care totalizează aproximativ 9 % din PIB” pentru a plăti pentru noi inițiative de acțiune climatică și de apărare.

Ar putea fi mai logic să se renunțe la astfel de „trucuri contabile”, așa cum le-a descris revista The Economist într-un raport recent despre economia germană, și să se modifice regula privind frâna de îndatorare. Atunci, toată lumea ar avea o imagine mai clară a ceea ce se întâmplă în finanțele publice.

Indiscutabil, ne așteaptă niște alegeri dificile. Dar permiteți-mi să închei cu două gânduri.

În primul rând, cine ar fi prezis, în urmă cu 18 luni, că Germania va renunța atât de rapid și de decisiv la dependența sa puternică de gazul rusesc? Acest lucru a provocat multe perturbări în industrie, dar s-a întâmplat.

În al doilea rând, provocările legate de gestionarea reunificării și de reformarea economiei la începutul secolului au fost cel puțin la fel de formidabile ca și cele cu care se confruntă Germania în prezent. Germania a făcut față acestor provocări.

Nu există niciun motiv, în principiu, pentru care să nu poată face același lucru din nou – ceea ce ar fi o veste bună pentru Europa.

Mai multe pe această temă

Rolul Germaniei într-o Europă schimbată din punct de vedere geopolitic: gândirea de la Berlin – un raport realizat de Katarina Engberg de la Institutul Suedez pentru Studii Politice Europene

Alegerile săptămânii ale lui Tony

O „pandemie tăcută” a rezistenței antimicrobiene amenință să ucidă milioane de oameni în fiecare an, dar guvernele, sistemele de sănătate și companiile farmaceutice se luptă să se ocupe de această problemă, relatează Hannah Kuchler de la FT

Organizația Națiunilor Unite ar trebui să facă o nouă încercare de a revigora negocierile care vizează reunificarea insulei mediteraneene divizate a Ciprului, după ce ultimul efort a eșuat în 2017, scriu Maya Ungar și Nigar Göksel pentru International Crisis Group