Manchester United a obținut o victorie vitală, 1-0, pe Stamford Bridge împotriva lui Chelsea, consolidându-și serios șansele la un loc de Champions League. Golul lui Matheus Cunha a fost de ajuns pentru a aduce cele trei puncte, iar United se află acum la 10 puncte deasupra adversarilor lor, cu cinci etape rămase de jucat. Prestația echipei antrenate de Michael Carrick a amintit de perioada lui Alex Ferguson, fiind un exemplu clasic de victorie obținută „la ciupeală” în deplasare.
Tactica lui Carrick, inspirată de Ferguson
Meciurile în deplasare cu echipele din așa-numitul „Big Six” cer o abordare diferită. Iar Michael Carrick pare să fi învățat câte ceva de la fostul său șef. Acesta a mizat pe o soliditate defensivă exemplară și pe capacitatea echipei de a lansa contraatacuri rapide, incisive, din puține atingeri. A fost o strategie pe care legendarul Alex Ferguson o folosea adesea pentru a obține rezultate pe terenuri grele precum Anfield, Emirates sau chiar Stamford Bridge.
Numai că planul lui Carrick era să se destrame rapid, gazdele dominând autoritar începutul de meci. Au fost momente de nesiguranță pentru United, cuplul improvizat de fundași centrali format din Ayden Heaven și Noussair Mazraoui fiind pus serios la încercare. Heaven a avut noroc să scape nepenalizat după o intrare asupra lui Cole Palmer chiar la marginea careului.
Chelsea presează, United înscrie
Prima ocazie mare a partidei a aparținut gazdelor. Șutul cu efect al lui Estevao a mângâiat bara porții, dând fiori reci defensivei lui United. Revenit în primul unsprezece, Enzo Fernandez ar fi trebuit să deschidă scorul, dar argentinianul a tras milimetric pe lângă, după o bâlbâială în careu. Liam Delap a crezut și el că a marcat, însă golul a fost anulat corect pentru un ofsaid la Cole Palmer în faza premergătoare.
Și totuși, United a tras un semnal de alarmă pe contraatac. O minge recuperată a ajuns rapid la Bruno Fernandes, care l-a văzut excelent pe Bryan Mbeumo sprintând în spațiu liber. Deși pasa portughezului a fost bună, preluarea lui Cunha a fost grea și faza s-a stins.
A fost doar un avertisment.
Deși Chelsea continua să aibă posesia, fanii de pe Stamford Bridge deveneau tot mai agitați. Avertismentul anterior s-a transformat în gol. Același Cunha nu a mai iertat a doua oară și a deschis scorul cu o finalizare de manual. Fernandes a arătat un strop din magia sa obișnuită, a scăpat de câțiva adversari în flancul drept și i-a oferit o pasă perfectă înapoi coechipierului său, care a șutat puternic, fără speranțe pentru Robert Sanchez.
Bară și frustrare pe Stamford Bridge
V-ați fi așteptat la o revenire a gazdelor, nu? Lucrurile au stat puțin diferit la începutul reprizei secunde, United părând echipa mai periculoasă, deși Fernandes a greșit de două ori ultima pasă. Momentul care putea schimba soarta partidei a venit de la Liam Delap. Atacantul s-a înălțat superb, dar lovitura sa de cap a izbit transversala.
Acea ocazie a turnat din nou gaz pe foc și a mutat jocul în favoarea lui Chelsea. Dintr-o dată, londonezii aveau din nou posesia și ocaziile. Cole Palmer a tras peste poartă dintr-un voleu, Caicedo a șutat pe jos pe lângă, iar alte câteva incursiuni promițătoare au fost blocate în ultimul moment de fundașii lui United.
„Pentru momentele astea trăim”
Tensiunea creștea pe Stamford Bridge, egalarea părea iminentă, dar oaspeții au continuat să frustreze fiecare atac. Revenirea lui Kobbie Mainoo (un jucător esențial la mijloc) a adus mai multă siguranță în posesie, în timp ce unitatea defensivă a fost impresionantă, cu Heaven crescând în joc și Mazraoui oferind calm și intervenții vitale.
Liam Rosenior a explicat că echipa sa a avut „val după val de atacuri”, dar, pe bune, nu au făcut suficient pentru a sparge defensiva. Chiar Carrick a recunoscut că echipa sa „probabil ar fi putut juca puțin mai bine pe alocuri”, dar în final nu a fost nevoie. E drept că o serie de victorii pragmatice nu-i va asigura postul pe termen lung, dar rezultatul arată bine pe CV-ul antrenorului interimar.
După fluierul final, Carrick a fost tranșant: „Acestea sunt momentele pentru care trăim”. Dacă reușește să integreze și alte elemente din acea „identitate United”, s-ar putea să mai aibă parte de multe astfel de momente.
