Spania a decis să meargă pe propriul drum. Într-o Europă tot mai ostilă migrației, guvernul socialist de la Madrid a dat undă verde unui decret care va schimba radical sute de mii de destine. Peste jumătate de milion de oameni fără acte vor intra în legalitate.
Măsura se va aplica din aprilie. Condițiile? Să poți dovedi că ai locuit în Spania cel puțin cinci luni înainte de 31 decembrie 2025. Și să ai cazierul curat. The Guardian o descrie ca pe o inițiativă menită să „spargă barierele birocratice ale trecutului”, citând-o pe Elma Saiz, ministrul spaniol pentru incluziune, securitate socială și migrație.
„O zi istorică”. De ce acum și cine a forțat mâna guvernului
„Este o zi istorică”, a punctat Saiz după ședința de guvern. Oficialii insistă că nu e vorba doar de un gest umanitar, ci și de un calcul economic pragmatic. Ei susțin un model migratoriu bazat pe „drepturile omului, pe integrare și pe coexistență”, pe care îl văd perfect compatibil cu avansul economic și coeziunea socială. Dar nu totul a fost simplu.
Decizia nu a venit din senin. A fost luată după presiuni puternice din partea foștilor aliați de la Podemos, un partid de stânga aflat acum într-o relație rece cu guvernul. Ione Belarra, liderul Podemos, a clamat victoria pe rețelele sociale: „Am ajuns la un acord cu [partidul socialist] pentru regularizarea extraordinară a persoanelor fără acte”. O victorie politică clară pentru ei. Belarra a continuat: „Nimeni nu mai trebuie să muncească fără drepturi… Astăzi și mereu, da, se poate!”
„Ilegalitatea este răsplătită”. Opoziția spaniolă explodează
Reacția opoziției conservatoare? Imediată și dură. Liderul Partidului Popular (PP), Alberto Núñez Feijóo, acuză guvernul lui Pedro Sánchez că folosește anunțul pentru a mușamaliza un accident feroviar mortal, cu 45 de victime, de săptămâna trecută. Coincidență? Greu de crezut, spun criticii. „Primul răspuns al lui Sánchez este o regularizare masivă pentru a distrage atenția, pentru a crește efectul de atracție și pentru a ne copleși serviciile publice”, a tunat Feijóo. Concluzia lui este tăioasă: „În Spania socialistă, ilegalitatea este răsplătită.”
Dacă PP a fost dur, extrema dreaptă de la Vox a plusat. Folosind cunoscuta retorică a „marii înlocuiri”, liderul Santiago Abascal a cerut deportări în masă. „Cinci sute de mii de ilegali! Tiranul Sánchez urăște poporul spaniol. Vrea să-l înlocuiască – de aceea folosește un decret pentru a promova efectul de atracție și pentru a accelera invazia. Trebuie oprit.”
O palmă dată Europei? Ce se spune la Bruxelles
Surprinzător sau nu, la Bruxelles, organizațiile pentru drepturile omului au aplaudat decizia. Platforma pentru Cooperare Internațională privind Migranții Fără Documente (Picum) a salutat mișcarea ca fiind un act de „umanitate și bun simț”. Reprezentanții săi o văd ca pe un semnal puternic că regularizarea nu doar că este posibilă, dar și funcționează. „Într-o perioadă în care un mediu ostil împotriva migranților se răspândește pe ambele maluri ale Atlanticului, această mișcare arată atât umanitate, cât și bun simț”, a transmis un oficial al organizației. Cei de la mișcarea „Regularisation Now!” din Spania au adăugat că decizia vine „într-un context internațional marcat de înăsprirea politicilor de imigrație, închiderea granițelor și criminalizarea migranților în mare parte a Europei”.
Ironia sorții și realitatea economică
Ironia? Chiar Partidul Popular, care acum critică vehement, a derulat în trecut mai multe programe de regularizare decât orice alt partid din Spania de la revenirea la democrație. Memoria politică e scurtă.
Dincolo de politică, însă, cifrele vorbesc. Premierul Pedro Sánchez spunea încă din octombrie 2024 că țara sa are nevoie de migrație pentru a-și susține economia și sistemul social. Rata mare a migrației a ajutat Spania să ajungă la cel mai mic șomaj din 2008 încoace, migranții umplând golurile de pe o piață a muncii îmbătrânită. Chiar și criticii recunosc nevoia. Până și Giorgia Meloni, premierul de extremă dreapta al Italiei, a fost nevoită să anunțe sute de mii de noi vize de muncă. Nevoia bate ideologia.
