La un deceniu după votul britanicilor pentru părăsirea Uniunii Europene, cetățenii de pe continent susțin blocul comunitar în procente mult mai mari decât în timpul campaniei pentru Brexit. O arată clar noile date publicate de Pew Research.
Situația actuală marchează o schimbare radicală față de climatul politic din 2016. Atunci, Marine Le Pen milita pentru un referendum privind apartenența Franței, iar politicianul olandez Geert Wilders cerea un vot similar pentru ieșirea Olandei. În Grecia, încrederea publică în instituțiile europene era la un nivel minim în urma crizei datoriilor din zona euro și a negocierilor pentru salvarea economică. Iar în Italia, Mișcarea Cinci Stele susținea un referendum privind calitatea de membru al zonei euro.
Cifrele favorabilitatii in marile economii europene
Media favorabilității față de UE în opt țări monitorizate a urcat de la 49% în 2016 la 62% în prezent.
Cifrele vorbesc de la sine.
În Germania, opiniile favorabile au crescut de la 50% în 2016 la 68% în 2026. În Franța, susținerea a urcat de la 38% la 52%, iar olandezii au înregistrat un salt de la 51% la 63%. Și în Marea Britanie, care a părăsit oficial blocul în 2020, procentul celor cu o părere bună despre UE a ajuns la 67% astăzi, față de doar 45% la momentul referendumului.
Efectul de bumerang si razboiul din Ucraina
Saltul major s-a produs imediat după referendumul britanic. Așa cum arată o analiză detaliată publicată recent de Euronews, media în țările sondate a crescut brusc la 60% în 2017. Acest trend contrazice direct teoriile din acea perioadă care anticipau o destrămare a Uniunii Europene și ieșirea altor state.
Favorabilitatea a atins niveluri record după invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina din 2022. Iar această dinamică se simte direct și în România, unde războiul de la graniță și nevoia de stabilitate economică i-au făcut pe mulți români să privească apartenența la blocul comunitar ca pe o garanție esențială de securitate.
Paradoxul partidelor eurosceptice la urne
Dar cum se explică ascensiunea partidelor eurosceptice în același timp? Până la urmă, formațiunile critice la adresa Bruxelles-ului și-au majorat substanțial cota de voturi. Alternativa pentru Germania (AfD) a crescut de la 12.6% la alegerile federale din 2017 până la 20.8% în 2025. În Franța, Adunarea Națională și aliații săi au obținut aproximativ 33% din voturi în primul tur al alegerilor legislative din 2024. În același timp, Partidul pentru Libertate (PVV) condus de Geert Wilders a devenit cea mai mare forță politică din Olanda la scrutinul general din 2023.
V-ați gândit vreodată cum își adaptează politicienii discursul din mers? Analiștii de la London School of Economics and Political Science notează că multe partide eurosceptice au renunțat la ideea retragerii totale, preferând să ceară reformarea sistemului.
De exemplu, Adunarea Națională din Franța și-a mutat focarul de la cererile explicite de părăsire a UE către restabilirea controalelor la frontiere și prioritizarea legii franceze în fața celei europene. În Olanda, Wilders a pus un accent mai mare pe imigrație și azil decât pe urmărirea unui „Nexit”. Excepția rămâne AfD, care păstrează scenariul ieșirii pe agendă.
Cercetătorii explică exact acest fenomen: „când Brexitul a început să arate din ce în ce mai puțin ca ceea ce promiseseră susținătorii săi, partidele și politicienii naționaliști au părut descurajați să mai urmărească politici anti-UE și de ieșire, concentrându-se în schimb pe politici de reformare a UE din interior.”
Diferente majore dictate de varsta si ideologie
Numai că dincolo de cifrele generale (care arată o tendință clară de creștere), diviziunile demografice rămân uriașe. În Italia, 80% dintre adulții sub 35 de ani văd Uniunea Europeană într-o lumină favorabilă. Procentul scade abrupt la 56% în rândul celor trecuți de 50 de ani.
Politica internă dictează și ea atitudinea față de Bruxelles. În Polonia, 86% dintre persoanele de stânga au raportat o opinie favorabilă despre UE. La polul opus, proporția scade la 42% în rândul celor de dreapta, marcând unul dintre cele mai mari decalaje ideologice înregistrate de cercetători.
