Geopolitica a preluat controlul economiei, iar România intră nepregătită în furtuna care vine. Avertismentul dur vine de la prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea, care arată că țara noastră va administra o datorie publică de peste 60% din PIB cu un rating suveran la un pas de „junk”. Cheltuielile de apărare vor crește permanent, energia dictează prețurile, iar investițiile private îngheață în incertitudine.
Apărarea, un cost permanent și inevitabil
S-a terminat cu vremurile bune. Securitatea de care România a beneficiat până în 2022 este acum istorie. Dacă înainte de războiul din Ucraina, bugetul apărării era o opțiune națională, cu alocări sub 2% din PIB, noua realitate geopolitică impune un minimum de 2,5% din PIB. Și nu ca măsură de urgență, ci pe baze permanente.
Iar cifrele din regiune arată că suntem chiar modești. Polonia, cu o situație geostrategică similară, alocă deja 4% din PIB pentru apărare. Țările baltice și cele scandinave țintesc peste 3%. Lucrurile sunt clare.
Securitatea în această zonă a Europei a devenit scumpă.
Riscul major este ceea ce economiștii numesc crowding-out geopolitic: cheltuielile masive pentru apărare pur și simplu sufocă investițiile civile productive. Într-o astfel de lume, spune Badea, doar o selecție riguroasă a proiectelor poate acomoda imperativul securității fără a compromite creșterea economică pe termen lung.
Energia dictează noua ordine economică
Leonardo Badea aduce în discuție o schimbare fundamentală de paradigmă. „Voi parafraza o lucrare celebră din politica monetară, Some Unpleasant Monetarist Arithmetic, elaborată în 1981 de Sargent și Wallace, în care este descrisă dominanța fiscală asupra politicii monetare. Astăzi, în opinia mea, avem o nouă dominanță: politica de apărare a detronat politica fiscală, iar politica energetică a devenit legătura dintre decizia geopolitică și cea macroeconomică.”
V-ați întrebat vreodată de ce plătim mai mult pe energie, deși avem tot mai multe surse verzi? Mecanismul european (de tip merit order) este contraintuitiv: prețul final nu e dat de costul mediu, ci de costul celei mai scumpe unități de energie necesare pentru a acoperi cererea. Deși capacitățile de energie verde cresc, prețul final rămâne captiv costului marginal al gazului sau cărbunelui, folosite în perioadele de vârf. Iar instabilitatea din Orientul Mijlociu nu face decât să amplifice această vulnerabilitate.
Inteligența Artificială, călcâiul lui Ahile
Europa nu este competitivă în domeniul Inteligenței Artificiale (AI) comparativ cu Statele Unite și China. Numai că, în interiorul acestei Europe deja rămase în urmă, România ocupă, pe bune, ultimul loc. Doar 5,2% din întreprinderile de la noi au utilizat tehnologii AI în 2025. Media europeană este substanțial mai mare, iar ritmul nostru de creștere de 2,1 puncte procentuale pe an, este de trei ori mai mic decât cel european.
Întârzierea în AI nu este doar un indicator de modernizare ratată. E o vulnerabilitate multidimensională. În energie, lipsa algoritmilor de tip smart grid ne menține dependenți de producția scumpă. În economie, productivitatea scăzută limitează resursele fiscale necesare apărării. Digitalizarea a încetat să fie o opțiune. A devenit un imperativ de securitate națională.
Fiscalul, o umbrelă deja ruptă
Tabloul fiscal al României este fără precedent. Suntem prima țară din UE care va gestiona o datorie publică de peste 60% din PIB având un rating suveran BBB- (acordat de Fitch), adică ultimul nivel înainte de categoria „junk”. Asta în timp ce avem un deficit bugetar ridicat, un deficit de cont curent mare și un cost al dobânzilor de circa 3% din PIB. Ca să înțelegem dimensiunea, tratatul de la Maastricht prevede ca întregul deficit bugetar să fie de cel mult 3% din PIB.
Cu alte cuvinte, umbrela noastră fiscală este deja uzată, chiar înainte să înceapă furtuna. Badea avertizează împotriva unui optimism nejustificat. „Voi parafraza conceptul lui Paul Krugman despre decidentul panglosian, personajul caricatural al lui Voltaire care susține că trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile, indiferent de circumstanțe. Într-o lume plină de incertitudine, o abordare contrară acestui optimism iluzoriu ne obligă să menținem spațiu de manevră fiscal pe care să îl folosim doar când este cu adevărat necesar.”
Logica e simplă și e cunoscută drept teoria economisirii preventive. Sau, cum spune o vorbă din bătrâni, strângi bani pentru zile negre. „Nu acumulezi rezerve după ce furtuna începe”, conchide prim-viceguvernatorul BNR.
Tripla adaptare, singura soluție
Contextul nu este un exercițiu academic, ci cadrul în care România trebuie să ia decizii în următorii ani. Economia epocii geopoliticii impune o triplă adaptare simultană: o politică de apărare robustă, o politică energetică inteligentă, susținută de investiții în stocare și AI, și o politică fiscală responsabilă. Cele trei sunt interdependente. Fără spațiu fiscal, nu poți finanța apărarea. Fără energie ieftină, nu poți susține productivitatea. Și fără AI, nu poți optimiza nici energia, nici apărarea. Cercul vicios poate deveni unul virtuos. Dar fereastra de timp este îngustă.
