Populația planetei a depășit deja capacitatea Pământului de a o susține pe termen lung, la nivelurile actuale de consum. Un nou studiu condus de Corey Bradshaw de la Universitatea Flinders din Australia, care a analizat două secole de date, trage un semnal de alarmă dur. Omenirea trăiește mult dincolo de limitele pe care planeta le poate suporta.
Ce înseamnă capacitatea de susținere?
Ecologii definesc „capacitatea de susținere” ca fiind numărul maxim de indivizi dintr-o specie pe care un mediu îi poate susține pe termen lung, pe baza resurselor disponibile. E drept că specia noastră, Homo sapiens, a fost mereu pricepută la a forța aceste limite, mai ales prin exploatarea combustibililor fosili. Interesant este că termenul (un termen împrumutat, culmea, din industria navală de la finalul anilor 1800) a fost folosit inițial pentru a calcula marfa pe care o putea transporta o navă fără a epuiza cărbunele și apa necesare funcționării.
Iar tranziția către combustibilii fosili a permis explozia demografică din secolul XX. Cercetătorii notează că economiile moderne ignoră complet acest aspect.
„Economiile de astăzi, bazate pe o creștere neîntreruptă, aparent nu recunosc constrângerile regenerative ale expansiunii susținute a populației, deoarece combustibilii fosili compensează artificial diferența”, scrie echipa de cercetători.
O creștere care încetinește, dar nu suficient
Analizând datele, Bradshaw și echipa sa au observat o schimbare majoră. Dacă înainte de anii 1950 populația creștea într-un ritm din ce în ce mai alert, la începutul anilor 1960 acest ritm a început să încetinească, deși numărul total de oameni a continuat să crească.
„Această schimbare a marcat începutul a ceea ce numim «o fază demografică negativă»”, explică Bradshaw. Cum vine asta, mai exact? „Înseamnă că adăugarea unui număr mai mare de oameni nu se mai traduce printr-o creștere mai rapidă. Când am examinat această fază, am constatat că populația globală va atinge probabil un vârf între 11,7 și 12,4 miliarde de oameni până la sfârșitul anilor 2060 sau 2070, dacă tendințele actuale se mențin”, adaugă cercetătorul.
Cifra optimă: 2,5 miliarde de oameni
Aici lucrurile devin cu adevărat îngrijorătoare. Modelele studiului fac diferența între capacitatea maximă de susținere (limita teoretică, în jur de 12 miliarde, dar plină de foamete și boli) și capacitatea optimă, unde populația are un standard minim de viață sustenabil. Această cifră optimă este de doar 2,5 miliarde de oameni.
Diferența uriașă dintre cifra optimă și populația actuală de 8,3 miliarde ar putea explica multe dintre crizele actuale. V-ați întrebat de ce ONU a anunțat în ianuarie că lumea este într-o stare de faliment al apei sau de ce populațiile de animale scad dramatic? Răspunsul stă, parțial, în această presiune imensă.
„Pământul nu poate ține pasul cu modul în care utilizăm resursele. Nu poate susține nici măcar cererea de astăzi fără schimbări majore, descoperirile noastre arătând că împingem planeta mai mult decât poate face față”, spune Bradshaw. „Studiul nostru arată că aceste limite nu sunt teoretice, ci le depășim chiar acum.”
Nu e totul pierdut, dar fereastra se închide
Dar studiul nu prezintă doar o imagine sumbră a viitorului. Cercetătorii insistă că încă se pot face schimbări, deși timpul este scurt. „Pământul nu poate susține populația umană viitoare, sau chiar pe cea de astăzi, fără o revizuire majoră a practicilor socio-culturale de utilizare a terenurilor, apei, energiei, biodiversității și a altor resurse”, scriu autorii.
Soluția, ?
„Populațiile mai mici, cu un consum mai mic, creează rezultate mai bune atât pentru oameni, cât și pentru planetă. Perioada de acțiune se îngustează, dar o schimbare semnificativă este încă realizabilă dacă națiunile lucrează împreună”, conchide Bradshaw.
Studiul recunoaște că există limitări și implicații etice tulburătoare, discuțiile despre controlul populației fiind adesea pline de rasism și discriminare. Însă concluzia finală este tranșantă: „Tragedia este că efortul uman a scurtcircuitat buclele de feedback corective, în cele din urmă inevitabile, pe care le impune capacitatea de încărcare, fără a le înlocui cu feedback-uri corective umane și ecologice”.
