Doar 56% din rezervele de combustibil de urgență ale României se află fizic pe teritoriul național. Restul sunt ținute de companii private în state precum Austria sau Ungaria, o situație care ridică semne de întrebare majore privind securitatea energetică. Eugenia Gușilov, director al think tank-ului Romania Energy Center, avertizează că „asta poate reprezenta o vulnerabilitate”.
Statul, cel mai mare adaos la pompă
Măsurile adoptate de guvern pentru a tempera prețurile la carburanți nu vor avea un impact real, consideră experta. Problema e în altă parte. „adaosul cel mai mare la prețul combustibililor este al statului român, prin accize și TVA”.
Și nu e tot. Cum vine asta, să plătim taxă la taxă? Ei bine, se pare că da. „În România avem această situație ciudată în care TVA-ul se aplică la acciză”, explică Gușilov. Concret, TVA-ul de 21% nu se calculează la costul real al combustibilului, ci la cost plus acciză. De exemplu, dacă un litru costă 4,5 lei și acciza este 3 lei, baza de calcul pentru TVA devine 7,5 lei. În acest timp, alte țări europene iau măsuri drastice. În Spania, TVA-ul pe carburanți a fost redus de la 21% la 10%, iar acciza a fost suspendată temporar.
Eugenia Gușilov este de părere că acciza nu trebuie privită ca un element sacru. „Nu sunt de părere că acciza e ceva sfânt, de care statul nu se poate atinge. E un construct al statului, care, așa cum a fost introdusă, poate fi și scoasă sau redusă”. Soluția propusă de ea ar fi înjumătățirea accizei, de la 3 lei la 1,5 lei pentru benzină și de la 2,8 la 1,4 lei pentru motorină.
Dar își permite statul român așa ceva, cu deficitul uriaș pe care îl are? Gușilov întoarce întrebarea: „oare își permite guvernul să care după el 1500 de companii de stat, din care 100 sunt pe pierdere istorică?” Pierderile acestora se ridică la 15 miliarde de lei, adică aproximativ 3 miliarde de euro.
Unde sunt, pe bune, rezervele de urgență
România are, conform directivelor europene, stocuri de urgență care trebuie să acopere 90 de zile de import. Numai că statul nu a avut unde să le stocheze, așa că a mandatat 18 companii private să facă acest lucru. Acestea dețin rezerve de 2 milioane de tone, din care o treime sunt produse petroliere și două treimi țiței.
Pe lângă acestea, mai există și rezerva strategică a statului, gestionată de o instituție din subordinea Guvernului. Aici, cifrele sunt de-a dreptul modeste: doar 50.000 de tone echivalent petrol.
Cifrele vorbesc de la sine.
Din cele 2 milioane de tone deținute de privați, doar 56% sunt pe teritoriul României. Restul se află în depozite din țări vecine, precum Ungaria și Austria. „Într-o situație de criză, acest lucru poate să reprezinte o vulnerabilitate pentru că pot apărea tot felul de discuții”, avertizează Eugenia Gușilov. Ea subliniază riscul ca firmele respective să invoce motive neprevăzute pentru a nu livra combustibilul.
„Mie nu-mi place însă situația asta, pentru că eu cred că stocurile trebuie să fie la degetul cel mic, cât mai aproape, adică pe teritoriul național. Nu să apară apoi discuții să spună companiile că «au apărut situații neprevăzute și nu le pot aduce în țară»”.
Rigiditate guvernamentală în fața crizei
Iar reacția autorităților de la București este considerată lentă și ineficientă. „Există această rigiditate în zona guvernamentală, în felul în care a reacționat la o criză care a venit peste noi”, spune experta. În timp ce în Franța o companie privată (Total Energies) a plafonat prețul la pompă încă din 13 martie, Guvernul român abia acum discută măsuri.
Plafonarea adaosului comercial, una dintre măsurile luate, este si problematică. E drept că funcționează pentru o benzinărie simplă, dar nu și pentru un producător integrat cum este OMV Petrom, care are operațiuni de extracție, rafinare și distribuție. Aici nu se poate vorbi de adaos comercial, ci de marjă de profit, iar compania are calcule separate pentru fiecare etapă. Directorul OMV spunea în martie că doar operațiunea de extracție costă 55 de eurocenți pe litru.
Situația gazelor, mult mai bună
Dacă la capitolul carburanți stăm pe un butoi de pulbere, lucrurile stau puțin diferit la gaze. „În ceea ce privește gazul, România stă mai bine pentru că 70% își acoperă din producția internă”, precizează Eugenia Gușilov. Perspectivele sunt și mai bune, având în vedere că din martie 2027 va începe să fie extras și gazul din Marea Neagră. În plus, depozitele subterane sunt pline în proporție de o treime, cu aproximativ un miliard de metri cubi stocați.
Lecții neînvățate și decizii proaste
V-ați întrebat vreodată de ce am ajuns aici? Criza actuală scoate la iveală decizii proaste luate în trecut. Gușilov oferă un exemplu concret din București. „În 2018, pe vremea când primar era doamna Gabriela Firea, în loc să înceapă reînnoirea flotei cu autobuze pe combustibili alternativi au venit autobuzele albastre pe care le vedeți în București care vor continua să ne otrăvească plămânii încă 10, 15, 20 de ani. În 2018, alte orașe din Europa cumpărau mașini electrice, noi am cumpărat pe diesel.”
Lecția pe care România ar trebui să o învețe, în opinia expertei, este simplă. „Ca stat, ca autoritate, nu trebuie să-ți fie frică să îmbrățișezi noile tehnologii și trebuie să investești în fiecare an câte puțin în alternative. Chiar și atunci când prețurile la benzină și motorină sunt suportabile. Astfel de lucruri nu pot fi amânate la nesfârșit pentru că problemele noastre cumulate ne pot lovi într-o situație de criză internațională.”
