Pe fondul creșterii accelerate a prețurilor la energie, tot mai mulți români analizează posibilitatea de a deveni independenți energetic. Pentru o casă de circa 100 de metri pătrați, complet electrificată și fără gaz, costurile pornesc de la 3.500 de euro, dar pot depăși lejer 10.000 de euro pentru autonomie totală. Numai că lucrurile sunt mai complexe decât par la prima vedere, iar independența reală înseamnă mult mai mult decât câteva panouri pe acoperiș.
Echipamentele necesare pentru autonomie
Pentru o locuință complet electrificată, cu un consum anual între 4.500 și 7.000 kWh, este necesar un sistem integrat. Potrivit calculelor specialistului în energie Răzvan Iordache de la Hexing Technologies Europe, panourile fotovoltaice sunt doar începutul. Un sistem cu o putere între 5 și 8 kWp poate produce anual între 5.000 și 8.000 kWh, suficient pentru consumul casei și al unei pompe de căldură. Costul variază între 3.500 și 8.000 de euro.
„Panourile transformă energia solară în electricitate utilizabilă direct în locuință. În lipsa unui sistem de stocare, energia neconsumată este injectată în rețea, iar consumul pe timpul nopții este acoperit din rețea”, explică Iordache. La panouri se adaugă pompa de căldură (6-10 kW), care costă între 5.000 și 10.000 de euro și înlocuiește complet centrala pe gaz, acoperind încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră.
Și, poate cel mai important, bateria de stocare, cu o capacitate de 5-15 kWh, transformă un sistem de economisire într-unul de independență. Prețul acesteia variază între 2.000 și 4.000 de euro. Invertorul hibrid (700 – 1.200 euro) gestionează tot acest ecosistem, iar pentru eficiență maximă sunt esențiale sistemele de distribuție a căldurii (3.000 – 8.000 euro) și ventilația cu recuperare de căldură (2.000 – 5.000 euro).
Varianta minimă: Reducere de costuri, nu independență
Hai să vedem ce înseamnă cel mai ieftin scenariu. Acesta include un sistem fotovoltaic de 5 kW, dar fără baterie de stocare. Practic, se folosește doar parțial energia produsă în timpul zilei.
Investiția totală se ridică la 3.500 – 4.500 de euro.
Cu această configurație, nivelul de independență energetică atinge doar 60-70%. E drept că facturile se reduc mare, cu economii anuale estimate la 1.000 – 1.500 de euro, iar perioada de recuperare a investiției (cunoscută și ca ROI) este de aproximativ 8 – 12 ani. Dar dependența de rețeaua națională rămâne, în special pe timpul nopții.
Varianta optimă: Echilibrul perfect între investiție și autonomie
Aici lucrurile încep să arate cu adevărat a independență. Configurația considerată optimă în piață include un sistem fotovoltaic mai mare, de 6-8 kW, și o baterie de stocare de aproximativ 10 kWh. Aceasta este suficientă pentru a acoperi consumul nocturn. La pachet vine și o pompă de căldură care elimină complet nevoia de gaz.
Costul total pentru sistemul de producție și stocare este între 5.000 și 8.000 de euro, la care se adaugă, fireste, costul pompei de căldură. Iar nivelul de independență sare la 80-95%. Economiile anuale sunt estimate între 2.000 și 3.000 de euro, ceea ce duce la o recuperare a investiției în 7 – 11 ani. În acest scenariu, facturile lunare ajung la valori aproape simbolice.
Varianta completă: Autonomie aproape totală
Pentru cei care vor control absolut și siguranță chiar și în cazul penelor de curent, există varianta completă. Aceasta presupune un sistem fotovoltaic supradimensionat (8-10 kW sau chiar mai mult) și baterii de capacitate mare, de 10-15 kWh sau peste.
Investiția este pe măsură.
Costul doar pentru sistemul fotovoltaic și baterii ajunge la 6.000 – 10.000 de euro. Nivelul de independență este de 95-100%, iar economiile anuale se situează între 2.200 și 3.200 de euro. Perioada de recuperare a investiției este însă mai lungă, între 10 și 15 ani, deoarece o parte din cost este alocată pentru siguranță, nu doar pentru eficiență economică.
Concluzia specialistului este clară. „În condițiile actuale din România, independența energetică nu mai este o investiție cu recuperare îndelungată, ci una cu randament comparabil sau chiar superior altor tipuri de investiții pe termen lung. Varianta minimă reduce costurile, dar nu elimină dependența. Varianta optimă oferă cel mai bun echilibru între investiție și autonomie. Varianta completă oferă control total, dar cu un cost mai ridicat”, a declarat Răzvan Iordache.
