Plafonarea, mai scumpă decât piața liberă
Schema de plafonare a prețului la gaze, care a protejat facturile românilor în ultimii ani, expiră oficial în mai puțin de două săptămâni, pe 31 martie. Logic, prețurile ar trebui să se alinieze cu cele din piața liberă. Paradoxul este că, în acest moment, plafonul impus de stat este mai mare decât prețul real al gazului. Consumatorii casnici plătesc un preț plafonat de 0,31 lei/kWh, în timp ce datele de pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) arată că gazele se vând cu 0,267-0,278 lei/kWh. Practic, companiile care cumpără liber plătesc deja mai puțin decât populația.
Această situație bizară face ca măsura de protecție să-și fi pierdut complet sensul economic. Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, a pus punctul pe i: plafonarea nu mai aduce beneficii reale consumatorilor încă din aprilie 2024. Mai mult, a devenit o formă de ajutor social ineficientă.
„Plafonarea trebuia ridicată de mult. Ea le-a adus beneficii reale celor care aveau mulți bani. Nu celor care aveau puțini bani”, a explicat Dumitru Chisăliță pentru SpotMedia.ro.
Motivul este simplu: schema s-a aplicat la fel pentru toată lumea, indiferent de venit sau consum. Cine încălzește o vilă cu piscină a primit, în valoare absolută, un sprijin mult mai mare de la stat decât un pensionar dintr-o garsonieră. Iar costul schemei a fost acoperit din bani publici, adică din taxele plătite de toți, inclusiv de cei vulnerabili.
Adevărata miză: taxele de miliarde
Și atunci, de ce ne-ar putea crește facturile dacă piața liberă are prețuri mai mici? Răspunsul stă în deciziile administrative și în interesele bugetare. Guvernul evită să spună clar ce va face după 1 aprilie, iar această incertitudine paralizează piața. Producătorii și importatorii stau pe jar, amânând vânzările pentru că nu știu dacă statul va veni cu o nouă formă de plafonare.
Problema, avertizează Chisăliță, este că statul s-ar putea agăța de sistemul de plafonare nu pentru a proteja cetățenii, ci pentru a continua să încaseze bani la buget. „Sub acest stindard al plafonării, statul a impus foarte multe taxe și suprataxe. (…) Dacă sistemul de plafonare dispare, atunci dispar și toate aceste taxe și suprataxe asociate. Și, pe cale de consecință, și banii pe care statul îi colecta”, spune expertul. Dispar miliardele care echilibrau bugetul, așa că tentația de a menține o construcție artificială este uriașă.
Această neclaritate, pe care Chisăliță o numește un „risc fabricat administrativ”, are efecte concrete. Lichiditatea pe bursa de gaze scade, iar furnizorii, speriați că nu vor avea ce livra clienților, ajung să cumpere gaze mai scumpe pe termen scurt, doar ca să-și securizeze contractele. Costurile acestor decizii de avarie se vor regăsi, inevitabil, în facturile finale plătite de noi toți.
America înlocuiește Rusia, dar cu ce cost?
Pe termen lung, prețul gazelor din România nu mai depinde doar de producția internă, ci este strâns legat de piețele internaționale. Marea schimbare este înlocuirea gazului rusesc cu gaz natural lichefiat (GNL), adus cu vapoarele în special din Statele Unite și Qatar. Prețurile din România sunt influențate de ce se întâmplă la hub-ul TTF din Olanda, cel mai mare din Europa. Chiar dacă producem gaze ieftine, cum sunt cele așteptate din perimetrul Neptun Deep, acestea riscă să plece la export dacă prețul extern este mai bun.
Gazele americane sunt mai ieftine la sursă (la hub-ul Henry Hub), dar prețul lor crește exponențial pe drum. Se adaugă costuri de lichefiere, transport naval, regazificare în porturi precum cele din Grecia și, mai nou, o primă de risc. Conflictul din Orientul Mijlociu, care lovește rutele comerciale globale, și tensiunile geopolitice adaugă un strat de imprevizibilitate și costuri suplimentare. Un avertisment al unui economist, citat în presa centrală, este clar: scumpirile la energie, alimentate de instabilitatea externă, pot agrava inflația, care rămâne principala problemă a economiei românești, conform datelor autorității de reglementare.
Impactul prețului la gaze se vede deja în industrie. Cel mai mare producător de îngrășăminte chimice din țară, Azomureș, a anunțat concedieri masive, trimițând în șomaj 2.500 de angajați, tocmai din cauza costului ridicat al gazului din ultimii ani.
Trei scenarii pentru iarna viitoare
În funcție de evoluția piețelor globale și de evenimentele geopolitice, expertul Dumitru Chisăliță conturează trei scenarii posibile pentru prețul gazelor în perioada următoare. Factura finală va depinde de care dintre aceste scenarii se va materializa.
1. Scenariul stabil (cel mai probabil): Europa reușește să importe suficient GNL din SUA și Qatar, fără șocuri majore. Prețul la hub-ul TTF s-ar situa între 22 și 35 EUR/MWh. Prețurile ar fi mai mici decât în criza din 2022, dar nu vor reveni la minimele istorice din cauza costurilor de transport și a riscurilor adăugate.
2. Scenariul optimist (ofertă mare, cerere mică): Dacă infrastructura de GNL funcționează la capacitate maximă, iar cererea din Asia rămâne scăzută, prețurile ar putea coborî și mai mult. În acest caz, TTF ar putea ajunge la 15-25 EUR/MWh. Acesta este cel mai bun scenariu pentru consumatori.
3. Scenariul pesimist (șocuri și crize): O escaladare a conflictelor sau dezechilibre majore pe piață ar putea arunca prețurile în aer. TTF ar putea exploda la 40-80 EUR/MWh, un nivel care ar aduce aminte de criza energetică recentă.
Concluzia este simplă. Gazele nu vor deveni automat mai scumpe după 1 aprilie. Dar facturile vor fi mult mai imprevizibile. Într-o piață volatilă, dependentă de vapoarele care traversează Atlanticul, soluția nu este o plafonare artificială, ci un set de reguli clare și predictibile din partea statului. Fără ele, chiar și gazele ieftine pot ajunge scumpe în factura finală.
