Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Tufts din Massachusetts arată că suplimentele de vitamina D pot reduce cu 19% riscul de a dezvolta diabet de tip 2 la adulții cu prediabet. Numai că beneficiul nu se aplică tuturor. Acesta depinde de anumite variații genetice specifice, ceea ce deschide o nouă perspectivă asupra prevenției personalizate a bolii.
O problemă de sănătate publică
Cifrele sunt îngrijorătoare. Doar în Marea Britanie, 4,6 milioane de persoane au un diagnostic de diabet, însă se estimează că alte 6,3 milioane suferă de hiperglicemie non-diabetică, cunoscută mai popular ca prediabet. Lăsată netratată, această afecțiune poate evolua spre diabet de tip 2. Iar noua cercetare sugerează că vitamina D ar putea juca un rol în întârzierea sau chiar prevenirea acestei progresii.
„Diabetul are atât de multe complicații grave care se dezvoltă lent, de-a lungul anilor. Dacă putem amâna perioada în care o persoană trăiește cu diabet, putem opri unele dintre aceste efecte secundare dăunătoare sau le putem diminua severitatea”, a declarat Bess Dawson-Hughes, cercetător principal la Universitatea Tufts.
Studiul care schimbă perspectiva
Pentru a ajunge la aceste concluzii, publicate în JAMA Network Open, oamenii de știință au analizat datele din studiul clinic D2d. Acesta a testat efectul unei doze zilnice de 4.000 de unități (UI) de vitamina D, comparativ cu un placebo, pe un eșantion de peste 2.000 de adulți americani cu prediabet. Scopul a fost clar: să vadă dacă o doză mare poate scădea șansele ca acești indivizi cu risc ridicat să dezvolte boala.
Vitamina D, cunoscută și ca „vitamina soarelui”, se găsește în peștele gras, ciuperci și carnea roșie și este esențială pentru sănătatea oaselor, dinților și mușchilor. Dar se pare că rolul său se extinde și la controlul glicemiei.
Cheia stă în genetică
Cum vine asta, mai exact? Vitamina D care circulă în sânge este transformată în forma sa activă în organism, înainte de a se lega de receptorul specific – o proteină care ajută celulele să răspundă la vitamină. Cercetătorii s-au întrebat dacă diferențele genetice ale acestui receptor ar putea explica de ce unii oameni beneficiază de suplimente, iar alții nu. Celulele pancreatice care produc insulină au receptori de vitamina D, ceea ce sugerează că vitamina poate influența eliberarea insulinei și controlul zahărului din sânge.
Participanții la studiu au fost împărțiți în două grupuri, în funcție de răspunsul la suplimentare. S-a descoperit că persoanele cu o variație genetică numită AA, prezentă la aproximativ 30% din populație, nu au răspuns la tratamentul zilnic cu doza mare de vitamina D. În schimb, adulții cu alte două variații, AC și CC, au înregistrat o reducere semnificativă a riscului de a dezvolta diabet. V-ați fi așteptat ca o simplă vitamină să aibă un efect atât de personalizat?
O soluție ieftină, dar cu precauții
Profesorul Anastassios Pittas de la Facultatea de Medicină a Universității Tufts a subliniat avantajele practice. „O parte din ceea ce face vitamina D atrăgătoare ca un potențial instrument preventiv este faptul că este ieftină, disponibilă pe scară largă și ușor de administrat de către oameni”, a spus el.
E drept că sună promițător.
Dar autorii studiului avertizează publicul să nu ia doze mari de vitamina D pentru a preveni prediabetul fără aviz medical. Sistemul public de sănătate din Marea Britanie (NHS) îndeamnă oamenii să nu depășească 100 de micrograme (adică exact doza de 4.000 UI folosită în studiu) pe zi. Prea multă vitamina D poate duce la acumularea de calciu în organism, slăbind oasele și afectând rinichii și inima.
